Secvențierea ARN single-cell

Transcriptomul este suma tututor secvențelor de ARN mesager exprimate într-un organism. La un moment dat, celulele dintr-un țesut exprimă gene diferite, sau, dacă exprimă aceleași gene, acestea sunt exprimate în cantități diferite.
Transcriptomica în masă (in bulk) presupune măsurarea cantității de ARN mesager dintr-un țesut întreg, compus din mii de celule, și raportarea mediei exprimării genice.

Transcriptomica în masă e ca și cum am face un milk shake și am raporta gustul și culoarea acestuia, când de fapt, noi am fi interesați de gustul și culoarea fiecărui ingredient.

Pe de altă parte, transcriptomica single-cell presupune măsurarea exprimării genice în fiecare celulă în parte. Transcriptomica single-cell permite examinarea mostrelor cu număr limitat de celule, cum ar fi celulele embrionare, sau înțelegerea eterogenității celulelor din sânge sau a eterogenității neuronilor.

În prezent există două modalități prin care pot fi analizate transcriptomurile unei celule
* quantitative reverse transcription PCR (RT-qPCR), pentru analiza unui număr limitat de gene de interes. RT-qPCR este precis, rapid și ușor de folosit. Principala strategie a RT-qPCR este monitorizarea optică a ADNului complementar (ADNc).
* secvențierea ARN. Este o metodă globală, care măsoară întreg transcriptomul, creând o privire de ansamblu asupra exprimării genice într-o anumită celulă sau într-o populație de celule.

Eterogenitatea exprimării genice

Conceptual, eterogenitatea biologică se împarte în trei categorii 1. Eterogenitatea datorată naturii aleatoare a proceselor biologice, cum ar fi exprimarea genică 2. Eterogenitatea datorată diferențelor dintre diferite micro-medii moleculare și istoricele diferite ale fiecărei celule 3. Eterogenitatea la nivel de populație, programată, și care cauzează comportamente diferite de la o celulă la alta.

Genele organismelor eucariote sau procariote urmează șabloane aleatoare și se aseamănă unor explozii, cu perioade scurte și intense de transcripție, urmate de perioade de inactivitate în care ARNul mesager se degradează. Durata și frecvența exploziilor de transcripție diferă considerabil de la o celulă la alta, depinzând, la nivel mecanic, de factorii de transcripție și de activitatea enzimei ARN polimerază. Studiile arată că exprimarea genică măsurată în celule individuale urmează o distribuție binomială negativă.

Avantajele secvențierii ARN single-cell

Populațiile de celule canceroase, sau populațiile de celule neuronale pot răspunde inegal unor tratamente, datorită diversității celulelor din aceste populații, de aceea, metodele de analiză în masă pot da rezultate eronate. De exemplu, doar anumite celule din sânge reacționează la vaccinuri, sau doar unele celule canceroase reacționează la un anumit medicament. Transcriptomica single-cell permite studierea fiecărei celule în partea, fără compromisul calculării unei medii a întregii populații. Important, transcriptomica single-cell permite identificarea diferitelor stadii de dezvoltare și activare a celulelor.

Global and targeted approaches to single-cell transcriptome characterization
https://academic.oup.com/bfg/article/17/4/209/4222652

Afaceri profitabile bazate pe date bioinformatice gratuite, din domeniul public

Multe dintre datele generate de industria de biotehnologie sunt stocate în baze de date publice și de multe ori acestea pot fi folosite în regim freeware și open source.
Încă în faza incipientă, câteva companii au început deja să exploateze aceste date și să genereze profit. Companiile care exploatează aceste date se împart, în mare, în trei categorii, după modelele lor de business

Customisers. Datele din baze de date publice sunt preluate, analizate și apoi vândute mai departe clienților.
Aggregators. Datele sunt preluate, indexate, integrate cu date private și prezentate clienților.
Enablers. Companii ce ajută clienții să găsească datele de care au nevoie.

Câteva exemple de companii din sfera de biotehnologie, care nu generează neapărat datele lor, ci preiau date gratuite din domenii publice sunt
https://www.hyve.net/en/
https://www.ontoforce.com/company/
https://www.mindthebyte.com/
https://www.ribocon.com/company.html

Repositive
https://repositive.io/
Screen Shot 2018-07-19 at 18.50.33
Povestea Repositive a început în 2013 în Cambridge, la inițiativa Fionei Nielssen, o fostă angajată a companiei Illumina. Fiona a observat că multe dintre datele din domeniul public sunt lipsite de coerență, în sensul că au formate incompatibile și au lipsă metadate. De multe ori, unui student doctorand îi ia câțiva ani din doctorat doar găsirea datelor de care are nevoie și alți ani potrivirea lor în formate compatibile.
La început, Fiona a pornit o organizație non-profit numită DNA Digest (charity, în Marea Britanie), a cărei scop era să integreze date din domeniul public pe care să le redea înapoi publicului, gratuit. La scurtă vreme după lansarea organizației non-profit, Fiona a realizat că donatorii nu erau interesați în a investi sume mari de bani în organizație, atâta timp cât nu aveau un profit. Astfel, Fiona a transformat organizația non-profit într-o companie.
Reprezentanții Repositive estimează că, pe internet, există aproximativ 600 de baze de date cu date utile în industria de biotehnologie. Datele din domeniul public sunt însă extrem de fragmentate.
Repositive dorește să devină un portal pentru datele genomice de pe internet, practic, o ‘piață’ a datelor genomice, ceea ce Trivago este pentru găsirea destinațiile de vacanță .
La scurt timp după lansare, Repositive a semnat contracte cu clienți importanți, cum ar fi NIH (National Institute of Health, USA) sau EBI (European Bioinformatics Institute), pe care i-a ajutat să răspundă la întrebări precum “Cine sunt clienții care descarcă date din bazele noastre de date? Care sunt cele mai accesate resurse ale noastre?”. Acești clienți mari au asigurat funcționarea firmei pe o anumită perioadă de timp, cât timp Repositive dezvoltau conceptul ‘pieței’ de date genomice. Piața datelor genomice va incorpora 53 de baze de date (publicate de EBI, NIH etc) și va avea o funcție de căutare.
Un alt produs al Repositive, care nu e încă pe piață, va facilita construirea de modele și simulări pentru cancer. Acest produs nu va fi gratuit și va fi în special folosit de către companii farmaceutice.

Pe platforma Elixir pot fi găsite foarte multe resurse din domeniul bioinformatic tess.elixir-europe.org .

RSBI – Comunitatea Română de Bioinformatică

Vara trecută, Monica, Bogdan și Mihai din Cambridge s-au hotărât să întemeieze o comunitate de bioinformatică în România (RSBI), cu scopul dezvoltării cunoștiințelor de bioinformatică în România, pentru a susține dezvoltarea cercetării în biotehnologie și pentru a susține medicina personalizată.

În acest sens, am contactat pe d-nul Prof. Horia Banciu de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, care s-a arătat foarte interesat de ideea noastră. Împreună cu Horia, am organizat un workshop de bioinformatică în Cluj în noiembrie, care a reunit cercetători din toată țara.

În cadrul workshopului, împreuna cu Dorina Podar de la Institutul de Biologie din Cluj, am hotărât să luăm legătura cu echipa de traineri de la EMBL-EBI din Cambridge, pentru a discuta posibilitatea organizării unui training de bioinformatică de două zile în România în 2018.

Zis și făcut! EMBL-EBI au răspuns pozitiv, iar în ianuarie 2018 Robi Tăcutu de la Institutul de Biochimie al Academiei Române din București s-a angajat să organizeze trainingul în aprilie 2018.

Și astfel, între 18-19 aprilie a avut loc primul training EMBL-EBI de bioinformatică din România. Evenimentul a fost primit cu mult entuziasm de către comunitatea de cercetători români. 71% dintre participanți au evaluat trainingul ca fiind Excelent, iar 23% ca fiind Bun. Câteva dintre răspunsurile participanților din formularul de feedback: Trainerii au fost foarte buni / Toate părțile trainingului au fost bune, de la organizare, la locație, la informația prezentată și până la profesionalismul trainerilor.
Cel mai rău lucru despre workshop? Că s-a terminat / Prea scurt.
Toți participanții la curs au spus că ar recomnada cursul și altora. 90% au declarat că organizarea a fost excelentă.

Urmatorul eveniment RSBI va avea loc în Septembrie 2018, la Biblioteca Academiei Române în București. logo
De asemenea, RSBI pregătește un nou training în Timișoara.

Scrie-ne dacă dorești să te alături echipei RSBI la adresa contact@rsbi.ro

Experimentul Lenski a împlinit 30 de ani

Experimentul Lenski, descris mai pe larg într-un post precedent, a împlinit 30 de ani.
Timp de 30 de ani, 64 de persoane au contribuit la transferul zilnic al bacteriilor E. coli, dintr-un tub într-altul, pentru a observa “evolutia bacteriilor în acțiune”.

În acest timp, doar una dintre cele 12 populații inițiale a evoluat să folosească citratul ca sursă de carbon.

Richard Lenski a celebrat aniversarea cu … un tort.

lenski
Experimentul Lenski cu bacterii E. coli

DW1ASuyU8AAhtaLLong term evolution experiment

Mai multe detalii pe contul de twitter a lui Richard Lenski.

InEgalitatea de șanse în mediul academic

În mediul academic britanic (și probabil și în alt tip de organizații și de asemenea și în alte țări) se vorbește tot mai des despre prejudecățile care afectează femeile care lucrează în cercetare.
Prejudecățile despre care vreau să amintesc se manifestă în mod inconștient și se crede că de multe ori le împiedică pe femei să promoveze în cariere academice, în domeniile tehnice și de știință. Femeile simt că vocile lor nu pot fi auzite, sau cred că sunt evaluate după standarde diferite față de cele după care sunt evaluați colegii lor de gen masculin.
Jill Armstrong, cercetătoare la University of Cambridge și pasionată de acest subiect, a identificat câteva probleme pe care femeile le întâmpină la serviciu, în instituțiile de cercetare, în domeniile tehnice și de știință.

1. Femeile raportează că sunt adeseori întrerupte, nu sunt lăsate să-și termine propoziția, de către colegi mai competitivi, cu voci mai puternice.
2. Femeile sunt evaluate după standarde diferite față de standardele după care sunt evaluați bărbații. Unele caracteristici sau comportamente sunt interpretate negativ, doar dacă vin din partea femeilor, cum ar fi ambiția, dedicația pentru muncă sau spiritul de aventură.
3. “Drumul spre iad e pavat cu bune intenții”. Sexismul poate fi generat de “mărinimie”, în sensul că, pentru a proteja femeile și pentru a le lăsa mai mult timp pentru familie, acestora li se oferă implicit mai puține responsabilități la muncă (chiar dacă acestea nu și-ar dori asta). În felul acesta, femeile primesc mai puține cereri de colaborare și invitații la conferințe.
4. Multe decizii legate de serviciu sunt luate în mediul informal, după orele de muncă, în loc să fie luate în sedințe la care participă toți membrii unei echipe. Bărbații petrec mai mult timp decât femeile după serviciu împreună cu colegii lor, și astfel, evident, unele decizii se iau în absența femeilor.

Pentru mai multe detalii, accesați https://www.murrayedwards.cam.ac.uk/about/Collaborating-with-Men

Imagine preluată de pe https://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-photos-woman-scientist-image12507998

Studiu efectuat în România: 91% dintre infecțiile cu Streptococcus pneumoniae la copii sunt rezistente la penicilină

Global, infecțiile cu Streptococcus pneumoniae sunt foarte răspândite la copii, iar aproximativ 800.000 de copii sub 5 ani mor anual pe glob din cauza acestor infecții.

Vaccinul PVC7, care oferă imunitate la 7 serotipuri de Strep. pneumo., a fost introdus prima oară pe piață la începutul anilor 2000, iar în 2010 acesta a fost înlocuit de PVC13 care oferă imunitate la cele mai comune 13 serotipuri de Strep. pneumo.

Cu toate acestea, în România, rata de vaccinare în rândul copiilor este scăzută (în anul 2014, mai puțin de 5% dintre copii erau vaccinați).

Acest fapt lasă loc infecțiilor, care tratate cu antibiotice, duc la apariția bacteriilor rezistente la antibiotice. Alarmant, un studiu publicat anul acesta (2016) arată că 91% dintre infectiile cu Strep. pneumo. la copii sunt rezistente la penicilină, iar 70% sunt rezistente la cel puțin 3 antibiotice, dintre penicilină, eritromicină, clindamicină și cloramfenicol.
Acest fapt este foarte ingrijorător, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a acestor infecții ar putea fi evitată prin vaccinare. 87% dintre infectiile prezentate în studiu sunt acoperite de vaccinul PCV13!

Vaccinul PVC13 a devenit obligatoriu la copiii sub 2 ani in 2014, dar acesta nu este decontat de stat.

Studiul a fost efectuat pe 158 de copii din jurul Brașovului, care sufereau de pneumonie sau otită. Peste 50% dintre acești copii locuiesc în case supra-aglomerate (cu mai mult de 5 oameni într-o cameră), iar peste 60% sunt expuși fumatului pasiv.

Lixandru, Raluca-Ileana, et al. “Streptococcus pneumoniae Serotypes and Antibiotic Susceptibility Patterns in Middle Ear Fluid Isolates during Acute Otitis Media and Nasopharyngeal Isolates during Community-Acquired Alveolar Pneumonia in Central Romania.” The Pediatric Infectious Disease Journal (2016).

Trei dintre autori sunt sunținuți financiar de GSk, Pfizer sau MSD.

Imagine: microbewiki.kenyon.edu

Editarea genelor in embrioni umani, legala in Marea Britanie

Marea Britanie a permis ieri editarea genetică în embrioni umani, iar dreptul de a face experimentele i-a revenit lui Kathy Niakan de la Institutul Crick din Londra. Despre editarea genetică am mai scris aici, încercând să descriu mecanismul biologic și pe oamenii de știință care au adus contribuții majore la biotehnologia CRISPR.gene-editing-map

Știrea care a apărut pe prima pagină a websitului BBC relatează că munca de cercetare va putea fi desfășurată pe un embrion numai timp de 7 zile de la fertilizarea ovulului in vitro. Marea Britanie devine astfel prima țară din lume care permite și reglementează în același timp editarea genetică. În mai multe  țări din lume (vezi harta de mai sus, publicată în septembrie 2014 și preluată din Araki and Ishii, Reproductive Biology and Endocrinology) nu există nicio măsură legislativă referitoare la editarea genetică (incluzând România!). Practic, în aceste țări, editarea genetică pe embrioni umani se poate pune în aplicare, fără a trebui respectate anumite norme …

Britanicii s-au gândit bine. Au ales să dea voie cercetătorilor să facă progrese în domeniul editării genetice pe embrioni umani, pentru a nu lăsa alte țări în care nu există legislație în domeniu să le-o ia înainte.

Sunt convinsă că dacă România ar permite și reglementa editarea genetică în embrioni umani, mai multe laboratoare de cercetare din SUA și restul Europei, dar și companii farmaceutice, și-ar deschide noi centre de cercetare la noi.

Beneficiile editării genetice în embrioni ar putea fi  fantastice. Tehnologia nu este încă pusă la punct, dar dacă cercetarea și perfecționarea ei ar fi permise, atunci ar putea duce la corectarea a numeroase boli genetice, cum ar fi distrofia musculară sau boala Huntington, dar și la dezvoltarea unor tratamente eficiente împotriva HIV.

Eroii vazuti si nevazuti ai editarii genetice

CRISPR (Clustered regularly-interspaced short palindromic repeats) , tehnologia pe care se bazează editarea genelor, este probabil cea mai importantă descoperire din domeniul biotehnologiei din ultimii ani.

Ce este și cum funcționează CRISPR? Pe scurt, mecanismul este cam așa:

În ADN-ul bacteriilor există anumite secvențe palindromice repetitive (CRISPR) între care sunt memorate secvențe de virusuri. În momentul în care o bacterie este infectată cu un virus care a fost deja memorat în secvențele repetitive CRISPR,  un complex molecular al bacteriei elimină virusul proaspăt integrat în ADN-ul acesteia. CRISPR este practic sistemul imunitar specific (adaptiv) al bacteriilor. În ultimii 20 de ani cercetătorii au exploatat sistemul CRISPR, l-au adaptat de la bacterii la celulele mamiferelor,  altfel încât el poate fi folosit pentru a detecta orice secvență ADN de interes, și o poate elimina dintr-un genom (chiar și genomul uman!). Implicațiile sunt majore, fabuloase, în domeniile medicinei, agriculturii etc. De exemplu, cazurile de cancer apar în urma unor mutații. În viitor, sperăm, aceste mutații ar putea fi eliminate cu tehnologia CRISPR.

Care sunt oamenii de știință care au adus cele mai multe contribuții la descoperirea CRISPR?

La “produsul final CRISPR” și-au adus aportul oameni de știință de la mai mult de 20 de institute de cercetare, din Europa și America, pe parcursul a 20 de ani… Tehnologia CRISPR e grozavă, candidați la titlul exclusivist de descoperitori sunt mulți, iar o parte dintre ei vor să iasă în față. Miza e mare, iar cercetătorii care au pus bazele CRISPR vor câștiga probabil multe premii, poate chiar și premiul Nobel.

Dar să încep cu începutul. Revista științifică Cell a publicat în 16 ianuarie 2016 un articol descriptiv despre istoria descoperirii tehnologiei CRISPR.  Articolul descrie frumos personajele care au pus bazele CRISPR (până la un punct!).

Primul cercetător care “a mirosit” intrigantele secvențe palindromice care stau la baza CRISPR, în ADN-ul unei bacterii halofile (iubitoare de sare), a fost Francisco Mojica, un student la o universitate cu un buget acordat cercetării relativ redus și nu de prim rang în lumea cercetării, Universitatea din Alicante, Spania. Rolul secvențelor palindromice din CRISPR în sistemul imunitar al bacteriilor a fost mai apoi presupus și confirmat de către Gilles Vergnaud de la Institutul Pasteur, din Paris și Alexander Bolotin de la Institutul Național Francez de Cercetare a Agriculturii. Alte compomente moleculare ale principiului au fost  descoperite de Philippe Horvath de la Universitatea din Strassbourg, iar John van der Oost, de a Universitatea din Wagenigen, Olanda, a demonstrat posibilitatea folosirii CRISPR în mod direcționat – programat de către om.

Luciano Marraffini și Erik Sontheimer au demonstrat că CRISPR țintește secvențele de ADN și nu secvențele de ARN.

Emmanuelle Charpentier și Jennifer Doudna de la University of California Berkeley au descoperit o variantă simplificată și eficientă a CRISPR, care funcționează in vitro.

Contribuția cea mai disputată, a fost cea prin care tehnologia CRISPR a ajuns să poată fi folosită în celulele mamiferelor. Organismele eucariote, din care fac parte și mamiferele, diferă foarte mult față de bacterii, prin faptul că au nucleu, ADN-ul este organizat fizic într-un fel specific, și … e de cam 1000 de ori mai mare decât al bacteriilor.

Aici intră în prim plan Feng Zhang, cercetător la Institutul Broad din America, afiliat universităților MIT și Harvard. El a demonstrat că tehnologia CRISPR, cu componente preluate din bacteriile Streptococcus pyogenes sau  Streptococcus thermophilus, este eficientă în editarea genelor în celulele mamiferului numit șoarece! Articolul său a apărut în 3 ianuarie 2013. Apoi, George Church, profesor la Harvard, a demonstrat, împreună cu Zhang, că CRISPR funcționează în celule umane.

Au existat două etape decisive în folosirea CRISPR la scară largă: descoperirea mecanismelor simplificate prin care CRISPR poate fi folosită in vitro și folosirea CRISPR în celulele mamiferelor. Emmanuelle Charpentier și Jennifer Doudna au contribuit la prima etapă, iar Feng Zhang și George Church la a doua.

Articolul lui Eric Lander din Cell le-a pus în umbră pe Charpentier și Doudna, nealocându-le suficient text. Acest fapt a stârnit furie în lumea academică. În comentariile ce au urmat publicării articolului s-a scris despre faptul că Eric Lander, director al Institutului Broad, ar fi pus în mod intenționat pe cercetătorii care lucrează în institutul condus de el (Zhang și Church) în prim plan și în plus, nu a declarat niciun conflict de interese în subsolul articolului. Lander a fost chiar acuzat că a neglijat importanța descoperirii celor două (Charpentier și Doudna), pentru că acestea sunt femei.

Eh … disputa continuă. Institutul Broad a depus o cerere pentru acordarea unui patent pe tehnologia CRISPR, iar răspunsul nu a venit încă.

Articolul lui Eric Lander poate fi citit aici

The HEROES of CRISPR

Iar aici o critică la adresa articolului

http://genotopia.scienceblog.com/573/a-whig-history-of-crispr/

 

 

Ce este virusul Zika?

Articol de Anand Jagatia http://microbepost.org/2016/01/13/what-is-zika-virus/

În ultimele săptămâni au apărut mai multe rapoarte legate de răspândirea virusului Zika, un alt membru al familiei de virusuri Flaviviridae care include virusul febrei galbene, virusul Dengue și virusul West Nile. Dar ce este virusul Zika? Cum se transmite?
L-am întrebat pe Dr Derek Gatherer de la Lancaster University, care a publicat de curând un articol despre Zika în revista științifică Journal of General Virology .

Cum a început epidemia curentă?

Virusul Zika a fost izolat prima oară în Uganda în 1947, iar prima infecție la om a fost raportată în Nigeria în 1954.
S-a răspândit în Africa, apoi în Asia de Sud, unde a fost detectat în Malaezia în 1966. În 2007 a ajuns în insula Yap în
Micronezia. În 2013, o epidemie din Polinezia Franceza a cauzat 28000 de infecții.

Se crede că epidemia curentă a ajuns în Americi din Polinezia. Virusul ar fi fost introdus în Brazilia în timpul Campionatului Mondial de Fotbal din 2014, sau într-o competiție de canoe în care au participat atleți din Polinezia.
De atunci, virusul s-a răspândit în alte țări ale Americii Latine, cum ar fi Columbia, Mexic, Paraguai și Venezuela.

Săptămâna aceasta prezența virusului a fost confirmată în SUA. Pacientul se întorsese de curând din America Latină.

Cum se transmite virului?

Principala metodă de transmisie este prin mușcătura țânțarului din familia Aedes.
Țânțarul Aedes aegypti – cunoscut pentru răspândirea bolilor precum febra Dengue în Africa – transmite
virusul Zika, dar același lucru fac și alte specii Aedes. Nu știm cu siguranță care specie de țânțari transmite virusul în Asia sau în Americi.

Există și câteva cazuri în care virusul a fost transmis pe cale sexuală, dar sunt foarte rare. Similar virusului Ebola, unii supraviețuitori de sex masculin pot transmite virusul prin
spermă. Acest fapt este cauzat de activitatea imunitară scăzută din testicule, ceea ce înseamnă că virusul poate supraviețui în testicule și poate fi transmis pe cale sexuală.

O altă posibilitate este ca virusul să fie prezent în stocurile de sânge din regiunile afectate, ceea ce înseamnă că poate fi transmis prin transfuzii.

Care sunt simptomele virusului Zika?

Simptomele sunt similare cu cele ale altor infecții virale, cum ar fi febra Dengue sau chikungunya.
Pacienții au febră și o iritare caracteristică a pielii. Mușchii și încheieturile dor, dar nu la fel de intens ca în cazul febrei Dengue. În unele cazuri au fost raportate greața, voma și durerile de cap.

Ce complicații pot apărea?

Nu există dovezi care să ateste că virusul ar fi fatal adulților sănătoși. În cazul epidemiei din Polinezia, uniii pacienți
infectați cu virusul Zika au dezvoltat sindromul Guillain-Barrém, un sindrom autoimun care cauzează atrofie musculară.
În cazul virusului Zika, niciunul dintre pacienții cu Guillain-Barrém nu a murit din această cauză, dar uniii dintre
au fost paralizați temporar.

În America de Sud, virusul ar putea fi legat de defecte la naștere – bebelași născuți cu capuri foarte mici (microencefalie).
În Brazilia, cazurile de microencefalie au apărut în zona în care s-a declanșat epidemia.

Unele dintre femeile gravide afectate au fost testate și au prezentat anticorpi ai virului Zika, but acest fapt în sine nu dovedește legătura dintre virus și microencefalie.
În acest moment nu există nicio dovadă că virusul Zika ar cauza microencefalie. Ar putea fi doar două epidemii separate
care s-au suprapus.

Poate fi virusul Zika tratat?

Deocamdată nu există tratament pentru virusul Zika, dar pacienții își revin singuri într-o săptămână.

Poate fi infecția prevenită?

Până în prezent nu există niciun vaccin pentru virusul Zika.
Cea mai bună metodă de prevenție este evitarea mușcăturilor de țânțari.

Citește mai multe aici Gatherer, D. & Kohl, A. (2015) Zika virus: a previously slow pandemic spreads rapidly through the Americas. Journal of General Virology doi:10.1099/jgv.0.000381